cronica unui concert la care nu am fost
Luni, 25 August 2008
se sting luminile. sala asteapta in tacere.
din spate, o imensa lumina ataca ochii obisnuiti cu intunericul. iti descoperi ochii ca sa auzi mai bine un distors fin, insotit de un bas alert dar discret si de o sectiune ritmica precisa. “Breathe, breathe in the air…”
gestul urmator e automat – pentru asta te-ai pregatit toata saptamana, ascultand pana la obsesie discurile vechi de vinil pe care ai descoperit, cu ocazia asta, ca inca le mai poti folosi cu placere: strigi din toti plamanii alaturi de el: “don’t be afraid to care..!!leave, but don’t leave me…”…
inca o dovada de eleganta si bun simt. dupa primele doua piese ni se explica tuturor: suntem aici cu totii fiindca in ultimii zece ani s-au nascut niste cantece noi, iar Cineva de Sus a lasat timp pentru ca ele sa fie imprimate. vor urma piesele noi…si stam si ascultam, mirati, cat de tanar este batranul din fata noastra. cat de frumos jongleaza intre efecte de chitara, saxofoane, recitari si impletiri vocale cu alti doi maestri ai folk-rock-ului…
rand pe rand primim o portie proaspata de vers si chitara iar cantecele “noi” ne devin stiute dincolo de discul cumparat cu cateva luni in urma, catre altceva: parte integranta a timpanului si a inimii, la fel cu vechile lui inregistrari…
pe care ni le ofera la timp, dupa o pauza de 20 de minute. au trecut deja aproape doua ore de cantare propriu-zisa si n-am simtit nici o clipa nevoia sa fac altceva decat sa fiu acolo, stapan si in acelasi timp sclav al unui cantec ce ma descria/descrie mai bine decat as putea s-o fac eu insumi de o mie de ori…
s-a cantat despre tot ce speram, ba inca si pe de-asupra. am ascultat cuvinte despre inviere, ecouri, am ascultat sfasaieri de suflet si am simtit una dupa alta in suflet bataile clopotului ce anuntau sperante prea..mari…cand totul s-a terminat, dupa mai bine de doua ore si jumatate de muzica, eram naucit si cucerit inca o data. am apasat butonul de inchidere al dvd player-ului si am aprins o tigara.
“remember that night”? eu imi amintesc acea noapte….mai 2006, royal albert hall. david gilmour.
13 februarie 2008
