tic-tac

Intuneric neobisnuit de calm si cald. Imi lipseste total originalitatea: ma foiesc de pe-o parte pe alta, incercand sa agat un gand care sa ma convinga sa adorm. In urechi imi ticaie, insa, Swatch-ul tau negru , ca in clipele cand nu mai voiai sa plec din tine, iar somnul nu vrea sa vina fiindca ticaitul inseamna un singur lucru: esti aici…peste tot..langa mine..peste mine…in mine.

A fost geamul deschis pana mainainte, dar nu-i asa frig. E un noiembrie ciudat, macinat intre ploi murdare si reci si un albastru sec, atat de pur incat iti refuza orice respiratie atunci cand il privesti dintre ultimele frunze ruginii care sa prebusesc in tacere.

Ma invelesc, totusi, mai bine si strang patura in jurul meu, spre a acoperi si trupul tau. Stiu ca esti aici, mi-ai sarutat mainainte pleoapele cu parul tau desfacut in dezordine peste perna pe care o impartim. Ma intorc iarasi pe partea cealalta si simt cum ma iei in brate. Pentru intaia oara, ceasul nu mai inseamna masura timpului ce ne desparte, ci doar ticaitul la unison a doua inimi departe una de alta, si totusi atat de aproape.. Noapte buna, ingerul meu.

4 noiembrie 2007