mult prea tarziu sa inteleg care-i cerul si care-i iarba-ploaie. ratacesc pe strazi cu susu-n jos, imbratisand zambete ca si cum le-as vedea pentru ultima oara. picaturile reci care-mi mangaie tampla imi arata ca nu visez. nu, nu visez: cand ploua, cerul se pogoara, incolor, peste noi, ca sa nu piarda nimic din albastrul-verde adanc [...]

n-as sti a spune daca-i mai frumos cand ploua sau cand e soare..cert este ca insula nu apartine lacrimilor din cer in fiece zi, iar orele cand verdele copacilor se coace sub acel galben salbatic din soare sunt minunate.
ai putea crede ca jos, langa pamant, e mai mereu intuneric fiindca trupurile vanjoase, strapungand des coaja [...]

parte fireasca a scurgerii timpului, dizolvarea scufunda toate cele cu sfarsit in liniste. moartea traieste in insula, ascunsa indaratul fiecarui fir de iarba, dar asta nu-i un lucru rau – pamantul se innoieste cu carnea frunzei si a ierbii, dar si cu oasele vietatilor care stapanesc taramul nestiut, intr-un cerc ce reda vietii inca o [...]

incet, dar sigur, miscarea inainte lasa in spate o dara lipicioasa, acoperita iute de praf. materia moale si neplacuta vederii ascunde, transparent, urme de unghii in carne si cearcane de nopti pierdute stelelor. fiece metru e cucerit greu, in timp indelungat.
mi-as scoate capul din carapacea de calciu. mi-e dor de mirosul aerului de afara…si ce [...]

ma fac luntre peste o apa cu valuri adanci si puternice. valurile ma poarta si le las, docil, sa-mi mangaie trupul din lemn umed pe o cale doar de ele stiuta. respiratia mi-e sarata precum apa pe care o tai. nu mi-e frica de inec – o barca nu se scufunda niciodata cu un capitan [...]

iti scriu din nou acest cantec in fiecare zi
si el se sterge mereu.
locuri libere…spatii intr-un text pe care incerc sa-l compun…si ma tot caut de marunt ca sa pornesc odata tonomatul ala nenorocit si sa mai iau o cafea. mai vreau o cafea.
mi se rup corzile in interior, fata mea draga..asta nu-i bine. cant fals, [...]

privesc de la geamul acesta minunat al biroului acesta minunat in care muncesc vreme de opt ore minunate catre perspectiva minunata care mi se ofera. ocazional, ca mainainte, de pilda, cate un avion decoleaza de pe aeroportul Baneasa. ma uit la el, cuprins de o minunata mirare, iar zborul sau minunat ma face sa ma [...]

there’s a dagger in your heart, baby,
there’s a bullet in my soul…
umbrele se inlantuie din ce in ce mai iute, manate din urma de sunetul ritmic al darabanei. panza galbuie de in flutura usor in vantul de seara, bine stransa, totusi, pe cadrul de bambus. de undeva se aud bocetele unei femei care-si cheama inapoi [...]

telefonul vibreaza, prevestind contactul intre ochii mei si cuvintele compuse din pixeli. nu ma grabesc spre aparat, stiu ce-mi va comunica. prefer sa mai trag cateva fumuri si-apoi sa ucid ierburile moncnind, zdrobind ritmat si ferm ramasitele tubului din hartie umplut cu tutun pisat de scrumiera de sticla.
n-am, totusi, alta varianta decat sa citesc mesajul. [...]

pamantul meu are forma unei farfurii. un imens ocean zagazuit de marginile din portelan ridicate rebel spre cerul de lapislazuli inconjoara insula imensa ce pluteste in deriva. insula despre care va spun e din iarba si stanca iar radacinile ei sunt legate cu o franghie imensa de fundul farfuriei.
rareori vantul ii matura tarmurile. la nord [...]