despre oameni si minunatele lor masini zburatoare
Marţi, 26 August 2008
privesc de la geamul acesta minunat al biroului acesta minunat in care muncesc vreme de opt ore minunate catre perspectiva minunata care mi se ofera. ocazional, ca mainainte, de pilda, cate un avion decoleaza de pe aeroportul Baneasa. ma uit la el, cuprins de o minunata mirare, iar zborul sau minunat ma face sa ma minunez: oare va fi fiind posibil?
aripi intinse..ce mai conteaza nitel zgomot de motor? poate si nitel ulei strecurat discret pe trenul de aterizare – ce naiba, oameni suntem.
cum spuneam: aripi intinse, huruit de motor si monstrul metalic decoleaza, trimitandu-le pasagerilor inima in gatlej.
eu sunt aici, in biroul acesta minunat si privesc decolarea. avionul se inalta, elegant si impasibil, tot mai sus..tot mai sus..tot mai sus…si dispare in plafonul de nori, ceva mai coborat decat de obicei. ma gandesc la faptul ca de multe ori sunt eu asa: motoarele se aprind, decolez si urc din ce in ce mai sus…pana la norii in care ma pierd si nu ma mai vezi.
sa-ti dau un sfat: de crezi ca asta se intampla, canta.
canta-mi.
“avion cu motor, ia-ma si pe mine-n zbor…”
5 iunie 2008
