uite, iarba tese…

mult prea tarziu sa inteleg care-i cerul si care-i iarba-ploaie. ratacesc pe strazi cu susu-n jos, imbratisand zambete ca si cum le-as vedea pentru ultima oara. picaturile reci care-mi mangaie tampla imi arata ca nu visez. nu, nu visez: cand ploua, cerul se pogoara, incolor, peste noi, ca sa nu piarda nimic din albastrul-verde adanc cu care spera sa molipseasca inima noastra atat de rosie…

8 mai 2008

Share/Save/Bookmark

Leave a Reply