unsprezece cinci zeci si noua

iti scriu din nou acest cantec in fiecare zi
si el se sterge mereu.

locuri libere…spatii intr-un text pe care incerc sa-l compun…si ma tot caut de marunt ca sa pornesc odata tonomatul ala nenorocit si sa mai iau o cafea. mai vreau o cafea.

mi se rup corzile in interior, fata mea draga..asta nu-i bine. cant fals, ca o caseta uzata prea mult pe un casetofon cu bateriile consumate si difuzorul spart. stiu sa inot, dar in curand au sa ma inece cuvintele.

3 iunie 2008

Share/Save/Bookmark

Leave a Reply