cheie

n-am timp sa-mi masor trecerile in mine. trupul imi schimba sufletul si inima imi stapaneste tremorul carnii intr-un joc fara granite si fara sfarsit din care nu-mi poti castiga decat slabiciunile.

destula forta zace in gaoacea asta cu chip de lut, dar ea nu-ti apartine fiindca nu-mi apartine mie intai s-o dau cui doresc. o simt..ma simt strabatandu-mi trupul…ma simt traindu-mi propria viata cum isi simte corabia marea de dedesubt.

lemnul din care sunt facut e lemnul inca netaiat al Copacului, iar marea pe care plutesc e marea ce inconjoara insula – iata una din cheile pe care le asteptai. in fata ti se arata un lung sir de usi inchise. pe care o vei incerca prima??

17 mai 2008

Share/Save/Bookmark

One Response to “cheie”

  1. :) writes:

    pe cea de dupa holul intunecat de la intrare.

    sunt sigura ca se va deschide candva!

Leave a Reply