setea

plaja e deschisa. valurile ating nisipul cand calm si moale, cand salbatic si violent, parca vrand sa il smulga siesi. intinderea albastra, totodata sarata si dulce, a oceanului ce inconjoara insula e singura sursa de apa pentru cei care strabat dintr-o parte in alta pamantul roditor in mii de feluri.

pradatorii stiu ca aici se afla hrana. in camp deschis, sufletele sunt cele mai vulnerabile. aplecata, sorbind cu sete nemarginita, fiinta tremuranda isi ofera spatele neaparat de nimic. ghearele abia asteapta sa patrunda carnea pana la os, fara remuscari. sangele imbiba iute nisipul plajei si pradatorul isi gusta, incantat, prada – astazi a avut noroc. plaja este lunga, insa, iar vanatorului de astazi ii poate sosi curand randul sa plateasca cu propriul sange tributul setei.

fara remuscari, fara ezitari, viata isi urmeaza cursul in insula in acelasi ritm: bataile inimii si chemarea astampararii setei.