la fel
Luni, 16 Martie 2009
pasind prin labirint, tremur incercat cand de teama cand de un ras isteric si liber pana la capat.
pe jos e iarba verde iar in jurul meu au crescut pereti de oglinzi – fiecare ma arata altfel. la stanga ma vad gras si diform, tocmai am trecut pe langa o umbra filiforma ce-mi semana iar mai incolo ma pot deja ghici cu trupul mic cat o aluna si capul mare cat o zi de post.
unele oglinzi maresc foarte mult – nu mai devreme de acum cateva clipe m-am trezit in fata imaginii infricosatoare a nasului meu gigantic. aveam senzatia ca-mi voi pune singur piedica – am alergat, deci, in directia opusa, spre eul meu bolnav si adus de spate, ghemuindu-se parca spre a-si indesa in buzunar propria umbra.
labirintul nu-i greu de rezolvat. greul urmeaza abia dupa ce ai iesit de acolo: odata ajuns acasa, in fata propriei oglinzi, trebuie sa dovedesti ca nu ti-e frica sa iti vezi in ea reflexia. ar putea fi inca unul din chipurile tale hidoase, dar nu e decat zambetul tau incercanat de inca o noapte.
………………………………….
in loc de oglinzi sunteti voi. in loc de mine sunteti voi. trupurile voastre construiesc labirintul, trupurile voastre ascund monstrul. trupurile voastre sunt iarba verde din care se nasc si in care se intorc toate iar eu sunt ca voi, intre voi, in fiecare zi.
