taciune

atarn intre somn si veghe, schitat in linii subtiri de carbune pe cearsaful alb, apretat.

respir atent, temandu-ma sa nu ma risipesc intre cutele mirosind a curat abia nascute, inca fierbinti. imi simt pulsul gonind fara capastru, taciune inca arzand.

iti voi aminti gustul meu, din celalalt capat al tigarii aprinse. zorii nu vin inca – nici nu-i voi primi. e prea multa lumina deja.

Share/Save/Bookmark

One Response to “taciune”

  1. cineva :) writes:

    Vorba… Gandacului: “E atata lumina de unde vine?/Te-ntrebi, caci doar ea e cu tine/ Iar luna s-a pitit dupa un nor./ E atata caldura, de unde vine?/Te-ntrebi, caci esti doar in tricou/ Iar vantul bate nebun”…

    E prea multa teama in tine! Nu te mai teme sa simti!… “Ia-o de mana, citeste-i in stele” (si continuarea o stii mai bine ca oricine :) dar important este sa nu-ti fie teama!)

Leave a Reply