copaci batrani
Vineri, 3 Aprilie 2009
suntem copaci, iar anii vietii ce-o traim ni se astern pe coapse, in cercuri concentrice din ce in ce mai stranse. batranetea ne ajunge la os si ne doare secat, ca o foame careia n-ai cum sa-i pui capat. coloana nu cedeaza sub apasarea anilor, ci se contracta, sub socul durerii: de aceea ne si aplecam, neputinciosi, cand ne ninge in par.
anii sunt cercuri. clipe, vise, visuri – toate pot fi calculate exact folosind functia tangenta. cand pierzi masura, un alt cerc (pe care se rotesc, disciplinate, ace de diverse dimensiuni) iti aminteste in care dintre dimensiuni te afli. e bine ca esti aici, am nevoie sa fii aici. cateodata ma simt ca o umbra fara de copac.
orele sunt discuri de pickup pe care timpul isi aseaza gheara, iar muzica suntem noi, copaci din care un Cineva iscusit a inchipuit o chitara. cand acordajul cade, cand cercul se strange, esti acolo – parte din trunchiul meu. doi copaci batrani, inflorind… impreuna.
No. 1 — Aprilie 3rd, 2009 at 12:32 pm
Primul gand care mi-a venit in minte a fost: “Nu mai suntem decat doi copaci./ Vor veni taietori sa ne tunda,/ Vor lua crengi toti copiii saraci,/ Pentru flacara lor muribunda”
Cantecul asta este, in esenta, sfasietor. Dar, ciudat, de cate ori il aud si ma gandesc la tine zambesc
Al doilea gand, mult mai potrivit cu inflorirea este: “Un copac cu flori,/ Si un colt uitat de cer…”
Iti sta bine inflorit! Nu lasa primavara sa(-ti) plece!
No. 2 — Aprilie 3rd, 2009 at 5:21 pm
cercurile copacilor nu se intrepatrund niciodata. poate doar atunci cand ai norocul de a fi nascut din aceeasi tulpina cu cel de langa tine. totusi, batranul din Zenobia spunea ca adevarata dragoste e doar pentru cativa alesi, ce traiesc izolati pe coclauri, fac dragoste acolo, pana ii viziteaza zeii. si atunci devin copaci. ei sunt pastratorii dragostei in lume.
sa fie radacina verde, ca sa poti creste frumos.
No. 3 — Aprilie 4th, 2009 at 5:25 pm
Tangenta nu e definita pe intreaga axa numerica.