Sisif salvat

sa scriem impreuna istoria unor ziduri.

ne-am cumparat caramizile de la altii, platind pentru ele pret greu. plecand de fiecare data, taraiam dupa noi cate un saculet greu si incomod pe care am hotarat sa-l punem la pastrare, langa celelalte. cu timpul, in debara s-au tot adunat saci plini pana-n varf. la ce bun? – aceasta-i intrebarea.

…………………………………………………………..

aceasta era intrebarea. acum nu mai e timp de prea multe intrebari. una peste alta, caramizile si-au gasit o noua viata in peretii pe care ii construim, febril si cateodata nepriceput. e clar ca niciunul dintre noi nu-i zidar de meserie – zidurile pe care le ridicam acum n-au nevoie, insa, de prea multe sfaturi dn partea unui arhitect.

e tare interesant sa observi de la distanta fenomenul. pe doua maluri ale Sperantei, zidurile se inalta tot mai drept, tot mai sigur. pana nu demult, le ridicai ca sa te aperi. intre timp, zidul a dobandit o intrebuintare noua si creste in continuare, lunecand in arc spre apa. de cealalta parte a valurilor caramizile cad, sigure, la locul lor, inchipuind celalat capat al unui drum la care fiecare dintre noi, Sisif astazi salvat, visa odata.