leac
Marţi, 21 Aprilie 2009
te vad in alb si negru, dezbracata si obosita, abandonandu-te ritmului in care plamanii se umplu si se golesc. tampla ti se zbate a gand zvarcolindu-se, salbatic.
te vad monocrom, cu lumina alba asezata tandru deasupra unghiului drept alcatuit de bratul tau, acoperindu-ti ochii.
te ating: pulsul e un cal salbatic, aruncandu-si gatlejul inainte spre a forta linia de sosire, iar secundarul inca masoara.
nu mi-e teama de grayscale. te voi imbratisa cu atingerea vantului de seara la margine de mare. ma voi imprastia in fiece fir de nisip pe care-l calci. ma vei gasi in scoica pe care o ascunzi in san, ma vei imbratisa strans, aruncandu-te in valuri. iti voi fi dimineata iar tu imi vei fi inserare, pentru ca toate culorile sunt in rasarit si apus, pentru ca doar marea si soarele fac dragoste mai frumos decat noi doi. apa sarata vindeca ranile.
No. 1 — Aprilie 22nd, 2009 at 8:12 am
Nu, nu, nu. Apa DULCE vindeca ranile. Cea sarata… nu mai zicem ce face apa sarata :S .
No. 2 — Aprilie 26th, 2009 at 2:38 pm
Sunt atat de multe culori in noi, atat de multe nuante. de ce sa privesti monocrom sau alb-negru?ai reduce din ceea ce Ea este sau poate fi.
No. 3 — Aprilie 26th, 2009 at 3:39 pm
Unele rani nu pot fi vindecate decat de timp. PS: langa mare e briza, nu vant. Dar suna mai poetic cu vant:).
No. 4 — Aprilie 26th, 2009 at 9:21 pm
numai noi stim despre ce vorbesti?
No. 5 — Mai 29th, 2009 at 11:21 am
nu cred ca marea si soarele fac dragoste mai frumos decat doi oameni care se iubesc…pe cei dintai nu-i leagea decat forta intamplarii…pe cei din urma setea de iubire si pofta de trup…