mare nostrum
Joi, 21 Mai 2009
caleidoscopul e plin cu nisip si vise. cand privesti prin lentila, se vede marea si peretele gri, neted, rasarind din apa sarata. albastrul e mai mult decat o culoare, o stare, un impuls electric traversand sinapse.
albastrul e viu, valurile se joaca in parul tau iar zilele se scurg, murind si devenind, totodata, din ce in ce mai vii.
cu naivitatea copilului, curajul adolescentului si rabdarea barbatului, construiesc un castel de nisip ce stiu ca nu se va surpa niciodata.
No. 1 — Mai 22nd, 2009 at 8:11 am
celalalt partener de viata al meu are un citat din postul asta la status
. asta da compliment 
)
No. 2 — Mai 22nd, 2009 at 10:10 pm
castelele de nisip se surpa intotdeauna. rabdarea te poate duce spre indarjirea de a construi din nou si din nou ziua ce se darama noaptea. sa nu ajungi doar un alt mester manole!
No. 3 — Mai 25th, 2009 at 10:59 pm
Nisipul ne curge printre degete. Dar am incredere ca poti sa construiesti un castel, fie el din nisip, care nu se va surpa niciodata… dar asta depinde si de ceea ce esti dispus sa pui jertfa in zidul sau. Si totusi, nu tot timpul e nevoie de jertfe.
No. 4 — Mai 29th, 2009 at 9:26 am
de fapt…castelele de nisip se surpa intotdeauna, asemeni zilelor care mor si renasc odata cu zorii…dar ca si metafora a iubirii nu au sensul mortii imprimat in ele, ci mai degraba cel al somnului…stii, inima omului nu vibreaza tot timpul…are momentele ei de liniste, de amorteala, de oboseala…castelul tau este doar o inima care stie ca nu se va surpa niciodata dar la fel de bine stie ca din cand in cand apele marii trebuie sa-i spele zidurile…