copilul-barbat
Luni, 1 Iunie 2009
cand l-am intalnit, era un copil-barbat. isi acoperise vanataile cu zambete si desena contur de aripi fiecarui trup de femeie care i se arata. se picta pe sine in ochii fiecaruia din jur – pentru el, nu existau oglinzi.
am mers langa el zi de zi, ceas de ceas. unele lucruri se pierd, altele se castiga – el ramasese, insa, acelasi copil-barbat, visand curcubee.
la radacina visului semanat intr-o seara a crescut o scara lunga pana la cer. pas dupa pas, copilul-barbat incepu sa urce. unele lucruri se pierd, altele se castiga – fiecare treapta era un pas mai sus. aflandu-se desupra coroanei copacilor, copilul-barbat se opri sa se joace cu norii. strangand in pumn puful unuia dintre ei, din palma ii curse ploaie.
unele lucruri se pierd, altele se castiga. copilul-barbat e inca pe scara, privindu-se in ochii tai. si-a castigat un nume si o inima iar acum incearca sa-si faca loc prin ploaia care curge fara oprire, catre treptele urmatoare si curcubeul pe care l-a gustat, sarutandu-te. cand l-am intalnit, ea doar o umbra. acum poarta numele meu si te iubeste nebuneste, nebun.
No. 1 — Iunie 2nd, 2009 at 7:17 am
Superb!! Mai mult nici nu are rost sa mai scriu, tu ai spus tot
PS: Ceva, ceva am avut unii dintre noi (ieri) cu “scara” si “curcubeul”
No. 2 — Iunie 3rd, 2009 at 6:10 pm
nebunul de alb…