autoportret. despre parinti
Marţi, 9 Iunie 2009
cineva a plantat in pamantul din care urma sa cresc semintele unor pene. am furat ritmul cardiac de pe talpa celor care treceau deasupra mea si capruiul ochilor din coaja batrana a unui copac ce isi strange crengile, temandu-se de traznet pe timp de furtuna. padurile de brazi m-au invatat cum sa respir, ce inseamna <acasa> si ce e verdele.
mi-am imbratisat parintii cu drag si incredere in ce vine. acum am carne, sange, nervi si timp. din cand in cand imi amintesc de aripile ce crescusera din brate, din cand in cand mi se umple gura cu gust de pamant si plamanii mi se aprind cu aerul crestelor. crestem impreuna, copil si parinti. va fi bine.
