prin prisma inimii
Luni, 14 Septembrie 2009
la adapostul trupului, inima e ferita privirilor celor din jur. o patura fragila de carne, sange si oase adaposteste, complice, organul simtirilor indiferent de ritmul pulsului ei. poate fi murdar si rece ca o minciuna bine spusa ori poate fi grabit si fierbinte, asemeni clipei de dragoste intinzandu-se cat toata viata.
trupul ce-l port e poarta prin care inima mi-a fugit, ascunzandu-se: candva, acum cateva secole, era la vedere, in causul palmei. ascunzatoarea o va gazdui pentru totdeauna, insa lumina poate iesi la iveala. nimic nu poate inchide ceea ce trebuie daruit, iar darul meu catre tine n-a sfasit niciodata.
pentru a vedea ce-a mai ramas de deschis, ma voi uita in oglinda, caci inca mai pot.
