dragoste. cea mai frumoasa secunda
Miercuri, 7 Octombrie 2009
primind pe nepusa masa avertizarea ca vremurile se schimba si somnul e aproape, luna isi aduna bratele la piept, morocanoasa. paharul de vin negru si uleios statea pe masa, neatins – intr-un acces de furie, ea il lovi.
aerul scanci, taiat de cristalul curat ca lacrima. intr-o clipa, lichidul se intinse pe toata dusumeaua, lasand sa licareasca din loc in loc scantei din paharul ce fusese.
(din cand in cand, ne inmuiem degetul in cer. o stea se agata de pielea muritoare si atunci jertfim sange – un sange pe care ne grabim sa-l gustam, insetati.)
risipind tesatura norilor cu o rasuflare, luna isi dezveli goliciunea. pamantul se opri, fara rasuflare, prada uimirii. inainte de rasarit, timpul ofta, incuviintand la o secunda in plus.
astfel a curs cel mai frumos million de ani din istorie.
