dragoste. epifanie

am crezut ca te cunosc. m-am lasat intins la stanga ta si ti-am cuprins trupul cu bratele. era frig si te-am tras dupa mine sub plapuma, inecand noaptea in sarutari si vise cu gust de dulceata de visine.

trezindu-ma, te-am privit si te-am vazut slaba, deschisa, goala. te-am vazut nevrotica si incinsa, fuioasa si mustind a neputinta, zambind amar de la adapostul unei cafele cu zahar.

am crezut ca te cunosc si nu m-am inselat. sunt zile cand un fluture zboara aproape de pamant si sunt zile cand trupul lui stapaneste cerul. esti singurul zbor de care nu imi e teama, singura sabie care nu ma raneste. esti aici in fiecare zi, amintindu-mi ca pot sa cred. esti tu, asa cum te cunosc. dragoste.

Share/Save/Bookmark

2 Responses to “dragoste. epifanie”

  1. alexandra writes:

    “esti singurul zbor de care nu mi-e teama”-ce declaratie frumoasa de dragoste :)

  2. stefana writes:

    zborul nu le este propriu oamenilor. de aceea, ne suntem datori sa zburam toate zborurile fara teama. altfel…daca ai fi lipsit de singurul zbor de care nu ti-e teama, ai mai zbura vreodata?

Leave a Reply