am atipit cu capul pe manerul canapelei. miroase a cafea si frigul diminetii necheaza la geam, asteptandu-si domesticirea.
in visul meu din pergament, oameni traiesc cu capul pe umeri si inima la vedere. in visul meu, imbatranim precum o lumanare, in flacari de la un capat la celalalt. in visul meu, fiecare intrare intr-un parc are o cutie de unde poti lua creta colorata gratis.
pleoapele tremura iar degetele schiteaza in aer, grabite sa termine, tot soiul de linii frante si curbe.
…………………..
lumea de dincolo de pleoape nu-i chiar atat de diferita. ii lipsesc lucruri marunte, atat de marunte incat le vezi… numai daca vrei sa le vezi. asta e bine.
insa mai e ceva. in fiecare ceas petrecut veghind avem parte de miracole. unele salveaza vieti, insa unele, desi la fel de importante, par ochiului marunte.
atat de marunte incat le vezi… numai daca vrei sa le vezi.
la mijloc, intre cele doua lumi microscopice, e marul zemos din care voi musca de indata ce pleoapele se vor deschide.
