perfuzia de prietenie
Miercuri, 3 Martie 2010
banii sunt un drog necesar, dar nu suficient. vremurile ne forteaza sa traim cu perfuzie de nesimtire si tot mai multe din zilele ce-au fost anunta ca doza trebuie sa creasca. traim Apocalipsa, usor diferit de ceea ce stiam din Biblie: nu e sfarsitul Omenirii, ci sfarsitul Omeniei. cu hartia potrivita poti cumpara multe lucruri.
de doua ori pe luna, indraznesc sa-mi dau frau liber viciului de a paria. de doua ori pe luna, pariez pe prietenie intr-un club bucurestean unde serile nu sunt niciodata la fel. se citeste poezie si proza, se pun in scena mici momente de teatru, se improvizeaza epigrame, se canta folk si nu numai. evenimentele Pariu pe Prietenie sunt intamplari in care artistii renunta pentru o seara la staiful concertului organizat, oferind ceea ce au mai bun fara pretentia altei remuneratii decat aplauzele de final.
la finalul serilor de duminica, publicul pleaca, uneori, avand alaturi prieteni noi, necunoscuti poate pana la Pariu pe Prietenie. la finalul serilor de duminica, scriitori, actori sau oameni de muzica intra in sufletele privitorilor, care pot sau nu alege sa-i urmeze la evenimente organizate oficial.
cantand gratuit, artistul castiga de multe ori mai mult decat la un concert sold out – evenimentele Pariu pe Prietenie sunt intamplari care te imbogatesc atat uman cat si artistic, fie ca esti partener, participant sau doar faci parte din public. cantecul si versul sunt daruri oferite de buna voie de catre artist, nu smulse cu de-a sila unui tert organizator de evenimente.
vremurile ne forteaza sa traim cu perfuzie de nepasare si tot mai multe din zilele ce-au fost anunta ca doza trebuie sa creasca. in aceste vremuri, ma bucur sa pot fi considerat, alaturi de Proiectul Tivodar, partener al Pariului pe Prietenie. ne vedem duminica, la o editie unde voi citi cateva din filele acestei Insule… gratuit.
No. 1 — Martie 3rd, 2010 at 1:57 pm
Iti multumesc pentru randurile acestea. Articolul este ca o prima raza de soare printre nori de furtuna. Cat despre vraja serilor de Pariu:
…scoatem primul chibrit, îl scăpărăm… nu vedem la început decât flacăra albă, orbitoare… apoi depărtăm mâna şi ne obişnuim cu lumina plăpândă al băţului. De-ajuns ca să auzim! Să auzim altceva… chibritul topeşte prima vrajă, opreşte şoaptele celor zece muze, distingem primele voci omeneşti şi o zbatere de strune, chitarele… auzim nume cunoscute, unele cu iz de legendă. Chibritul se stinge… îl căutăm pe următorul, îl scăpărăm… altă flacără albă – altă vrajă dispare şi atunci zărim candele mici, colorate, luminând discret mesele… de jur-împrejurul lor simţim prezenţe bune.
Şi este nevoie de al treilea chibrit, ultimul, ca să distingem feţele celor strânşi în jurul candelelor, iar acum, la lumina lui, simţim energia pe care o degajă zâmbetul omenesc, sinceritatea privirii umane… clarul ochilor este singurul care nu înşeală niciodată!
Nu mai sunt chibrituri, de fapt nu mai avem nevoie… ninsoarea s-a oprit la fel de brusc cum a început, ori poate nici nu a nins cu adevărat, erau doar vrăjile muzelor care acum s-au adăpostit în noi, în cântece şi în cuvinte rostite, în aplauze…
No. 2 — Martie 3rd, 2010 at 11:23 pm
ce frumoooos acest duel literar dintre tine si Sorin…
Imi pare rau ca duminica nu sunt.
As fi savurat din tot sufletul seara! Gratuit
No. 3 — Martie 4th, 2010 at 11:41 pm
era cazul ca lumea sa viziteze insula……abia asteptam
No. 4 — Martie 9th, 2010 at 5:29 pm
Nu am putut ajunge duminică la PpP dar, măcar din când în când, îmi propun să mai trec pe acolo. De data asta pot spune că am lipsit motivat, am fost pe munte…