fara cofeina
Miercuri, 10 Martie 2010
fiecare din ultimele dimineti e o iarna in care intru curajos si inconstient, la fel ca fulgul de zapada grabindu-se spre flacara.
ma joc cu degetele peste pamantul inghetat. e cafeaua mea din zori – fara cofeina, dar suficient de puternica sa-mi aminteasca de faptul ca sunt viu si am datoria de a-mi urma sangele de la izvoare spre varsare.
muzica rasaritului de soare e ritmul batailor de inima. fiecare din ultimele dimineti imi aduce spre cord lumina flacarii in care intru curajos si inconstient, stiind ca nimic nu ma poate frange.
