sarbatoarea orasului
Marţi, 16 Martie 2010
in orasul ei lucrurile nu curgeau la fel niciodata.
autobuzele mergeau cu spatele, iar copiii isi ridicau in fiecare dupa-amiaza, cu zambetul pe buze, parintii de la gradinita. ciocolata avea gust de apa sarata iar norii erau din piure de cartofi. strada era lunga ca o zi de post si parul ei flutura in vant, drept steag, in balconul din casa de vis-a-vis de primarie.
in orasul ei, a iubi era oarecum diferit, caci in orasul ei nici macar eu nu mai puteam fi acelasi in fiecare secunda. intai de toate, faptul de a nu mai sti unde te afli te descumpaneste – asa m-am simtit si eu in acea dimineata. apoi am aflat ca sunt in orasul ei iar orasul ei a devenit si al meu.
va povestesc despre asta fiindca vreau sa va invit la sarbatoarea orasului.
