am sa-mi imprejmuiesc pamantul cu un gard viu si verde. dincoace de el va fi acasa, dincolo poate fi orice.
am sa-mi construiesc o casa cu beci si mansarda, in care sa-mi trimit la culcare trupul si sa-mi trezesc la viata visele fara vreo teama.
bucataria va fi larga, cu geamuri mari, iar in spate va fi [...]

eu cred ca tara mea e pamantul din carnea caruia am prins viata si inima care bate pentru noi toti.
eu cred ca tara ta e un urias “acasa” in care-ti vine sa te lafai, eu cred ca tara ta e spatiul unde sa-ti doresti casa dragostei implinite.
eu cred ca tara noastra este scutul care ne [...]

vremuri trec peste mine apasand precum copitele manzului calca pamantul. respir cu nesat si traiesc aiurand. azi vreau a-ti vorbi fara sa las sa te-ajunga din urma cuvantul.
jupoi printre dinti rostirea de vorba, sa-ti rup un pumn de taceri si-un ocean de lumina.  “acasa” e doar un cuvant, dar il spui cu fiece fibra din [...]

sa fii om mare e o povara grea, o suferinta care te-ndreapta ades catre moarte.
aveam nevoie de o franghie din care sa-mi ridic scara spre luna noua. uitandu-ma-n jur, nimic n-a parut mai firesc decat sa prind un pumn de raze de soare si sa m-apuc, vitejeste, a impleti.
n-apucasem sa duc la sfarsit sprijinul primilor [...]

afara, aerul iti pare atat de tare incat e de nerespirat. trage adanc in piept si vei simti durerea plamanilor obisnuiti cu sclavia camerei in care-ti duci noptile, in care-ti treci zilele.
parca-i mai bine cand privesti lumea prin pleoapele intredeschise – lumina te doare iar culorile-s tari, ace infipte-n retina. te-ai obisnuit sa vezi lumea [...]

fara rostiri,
fara tacere.
fara de frica,
fara de drum.
fara mirare,
fara scapare.
fara de flacara,
fara de fum.
toate lipsesc si toate-s aievea,
toate sunt rupte si toate intregi.
toate-s aproape sa fie departe.
ramai. sa fie lumina
fara furtuni stingand din taciuni,
fara cutit care sa ne imparta.
fara de frangere,
fara de plangere,
ziua ce vine-i cu ceruri senine.

sorb pe nerasuflate cafeaua de dimineata. kerosenul primelor mele ore din zi e amar si cu un strop de lapte, insa daca ma-ntrebi de-mi place am sa-ti raspund ca nici nu mai stiu. parca s-au scurs secole de la ultima cafea de care m-am bucurat pana la ultimul strop. sunt omul vremurilor de astazi: cu [...]

pitulat in vizuina, proiectul tivodar studiaza cu atentie pasii de pana acum si promite sa iasa din nou la iveala cat de curand cu lectiile facute si piese noi de ascultat si simtit.
tocmai fiindca n-avem planuri pe termen scurt privind o aparitie pe scena trebuie sa va lamuresc asupra unui afis care poate fi gasit, [...]

ploua ardeleneste peste inima mea moldava pierduta in betonul bucurestean.
cerul e tot un nor. m-as ridica pana dincolo de pamant ca sa strang toata ceata asta in jurul unui bat de lemn, asa cum facea odinioara un domn batran la balciul din orasul unde copilaream. mi-e pofta de vata de zahar, de somn fara griji [...]

nimic mai frumos decat echilibrul deasupra golului dintre stanci pe care-l stiu atat de bine – impins de apasari ritmice, uniciclul aluneca, sigur, pe cablul metalic dintre granite.
in fiecare zi fac alt antrenament si nu pot decat sa sper ca ancora o sa tina inca o data. astazi, jonglez cu zilele saptamanii trecute. maine, mi-am [...]