avem putine ore. clepsidra nou-nascutului anotimp ne zambeste, sireata, incepandu-si curgerea inca o data. a mai apus o vara, dar noi traim cu gandul ca zilele sunt lungi iar timpul nu ne e masurat.
as vrea sa ma cunosc pe mine, cel ce voi fi asfintit, caci am visat nori aramii de toamna si tample albe [...]

ma-ncearca o foame amara. privindu-mi degetele, le vad patate de un castaniu inchis. de buna seama, in visul meu ma hranesc cu carne tanara de nuca.
privesc in jur si vad pamantul foarte departe. dintr-o data, simt coaja copacului implinind imbratisarea mainilor ce cauta sprijin. sunt sus – undeva foarte sus, deasupra pamantului, deasupra ierbii, in [...]

exista lumina.
poate ca ochii mei, acoperiti de ochelarii de cal atat de la moda astazi, nu o pot percepe cu adevarat, dar sunt gata sa marturisesc: cu ochii inimii am vazut, exista lumina.
exista pamant.
poate ca in jurul meu nimanui nu pare sa-i mai pese de muntii inalti si curati cand in joc e mult, foarte [...]

imi lipseste straiul potrivit ca sa-ti stau in cale, cantece drag.
te cunosc – imi esti aproape, iti simt rasuflarea racorindu-mi tamplele. imi dai tarcoale precum ceata imbratiseaza varful de munte.
se lasa racoarea. voi intinde mana spre cerul plumburiu, de unde norii se pravalesc spre pamant in spirale blande. in palma voi strange lumina destula sa [...]

voi ati ramas prada unui timp batran.
peste pamantul acesta a plouat cu uitare. toate usile s-au deschis, oamenii au iesit in strada dansand, bucurosi ca ploaia le spala inimile pline de griji. ploua infernal, era bine.
dupa aceea, nimeni n-a mai stiut cat de bine fusese, fiindca nimeni nu mai tinea minte. “azi” dupa “azi”, zilele [...]

am chemat nori sa devoreze cerul albastru si soarele arzator. am chemat nesomnul peste orele noptilor mele. am primit neliniste peste orele zilelor mele petrecute departe de casa si am dat peste cap, dintr-o sorbire, frica de ce va veni.
prietena mea invizibila e neincrederea, m-ai hotarat sa-i gasesc acea mare dragoste care sa ma schimbe. [...]

tine-ma de mana, uita-ma.
ma vei afla acelasi, mereu altul, in spatele zambetului decolorat de atata amintire. inghetat in mijloc, ard inspre margini precum o piatra de stea rostogolindu-se spre Pamant. mi-e sete.
in fiecare noapte, ne despartim prieteni de lumea asta. mi-aduc aminte de un timp in care vremea somnului imi era singura liniste – oare [...]

in evul acesta, nimeni nu poate oferi cu de la sine putere ceva ce nu-i apartine nici macar dumisale: libertatea.
oameni, oameni, oameni…
…si noi printre ei, undeva in umbra, bucurandu-ne atat ca ni se permite.
“in lumea aceasta cu multi dumnezei, sa ramanem cu Unul, sa nu fim ca si ei”…

pamant cat vezi cu ochii, marginit de granite verzi, vii si inalte. praf, grabindu-se la fiecare pas asternut sa zboare spre cerul albastru-crud. pietre, fie ele ascutite ori rotunde, trezindu-mi din vreme-n vreme talpile obosite.
uneori, ma simt ca si cum intregul sistem automat al mersului inainte s-a decuplat iar fiece pas inseamna un efort voluntar, [...]

nu mi-e greu sa vorbesc despre zilele mele cu tine – mai greu mi-e sa tac.
la inceput, povesteam despre tine pios, cu mirare. fiecare privire descoperea ochiului ceva nou, iar gustul acela special al stiintei ca sunt cel dintai care te cunoaste imi sfredelea simturile pana in adancul inimii. ma bucuram ca sunt singurul si [...]