fiecare din ultimele dimineti e o iarna in care intru curajos si inconstient, la fel ca fulgul de zapada grabindu-se spre flacara.
ma joc cu degetele peste pamantul inghetat. e cafeaua mea din zori – fara cofeina, dar suficient de puternica sa-mi aminteasca de faptul ca sunt viu si am datoria de a-mi urma sangele de [...]
nimic mai mult decat sunetul muzical al perdelei alunecand spre a dezveli vederii o alta lume.
curgerea ni se imparte intre tot soiul de borne. pe unele le simtim adanc, pe altele le intuim – exista insa si salturi pe care le intelegem abia cand aerul ne mangaie tamplele. asa a fost atunci, la sfarsitul unei [...]
a doua zi cu frig. in noapte, cativa fulgi evadati mi-au luminat gandurile. deci se poate… se poate sa scapi din colivie.
pietrele pe care trebuie sa le rostogolesc spre varful muntelui fac parte chiar din trupul meu. uneori, ele nici macar nu au o forma fizica, insa le simt greutatea pe umeri si alerg mai [...]
Continue reading about Ultima Colivie. iluzia(?) unei insule
m-a trezit in mijlocul noptii un strigat frant in doua: auzisem raza de luna rasucind incuietoarea.
linistea mi-a marturisit: s-au terminat toate coliviile din lume – ieri noapte, au folosit-o pe ultima pentru a inchide fulgii de zapada.
de dimineata, am taiat frigul cu trupul meu viu si inca tanar. credeam ca m-am inselat, dar acum vad [...]
gerul coboara, muscator, in sufletele oamenilor mari spre copilaria lasata fara apararea basmelor de odinioara.
culeg cu foame zambete de pui de om si ma straduiesc a le semana in inima mea uitata de anotimpuri. cateodata le fur chiar inainte sa intinzi tu mana, prietenul meu de suferinta, batrane.
pentru ca nu mai avem anotimpuri pentru toti, [...]
am atipit cu capul pe manerul canapelei. miroase a cafea si frigul diminetii necheaza la geam, asteptandu-si domesticirea.
in visul meu din pergament, oameni traiesc cu capul pe umeri si inima la vedere. in visul meu, imbatranim precum o lumanare, in flacari de la un capat la celalalt. in visul meu, fiecare intrare intr-un parc are [...]
ingerii au hotarat sa sparga oglinzile. fara frica taieturilor, au adunat cioburile in palme si le-au strans, iscand asupra lumii noastre tomnatice urgia scanteilor albe de lumina. ninge. de doua zile, ninge intr-una, asa cum imi doream.
voisem ca zapada sa acopere, macar pentru o vreme, betonul si griurile dintre noi. am primit in schimb o [...]
zilele trecute am reusit sa construiesc o casa.
da, a fost ceva nou si indraznet: am mesterit pentru noi un iglu din zahar cubic, pe stancile rosietice de langa Marea Moarta. m-am multumit cu cliseul norului pe post de saltea si cu farfuriile adanci in forma de scoici. avem draperii tesute cu ceata si in fiecare [...]
noul hobby al serilor indopate cu singuratate: m-am invatat sa tricotez picaturi de lapte pe panza de paing.
imi balaban oasele in curcubeul legat de-a-ndoaselea, asteptand… fiecare ora ce miroase a departare face sa ploua cu firmituri scanteietoare de inima.
e ca intr-o carte ruseasca, lipseste ceaiul cu rom. e frig si obosesc repede, dar nu-i nimic: [...]
apropierea noastra se hraneste cu adulter: fara pic de indoiala pasul urma iti inseala cu o piatra oarecare si eu calc acelasi drum catre tine,iubito.
as vrea sa ne desprindem de pamant: dragostea noastra merita zborul departe de drumuri trasate.
