la drept vorbind, nimeni nu-mi va bate la usa sa-mi ofere toate astea – e cazul sa imi culeg singur fructele pe care vreau sa le gust. prin urmare, decretez ca vacanta trebuie sa inceapa chiar de astazi!

… desigur, mai sunt doua zile de munca, insa startul neoficial al eliberarii de Bucuresti e astazi, incepand cu ora 20:00,  la concertul Proiectul Tivodar din Iron City! o sa cantam impreuna serios si in joaca, rostind in cor uvertura pentru ce va sa vie.

actul 1: concert Proiectul Tivodar in Vama Veche, luni 2 august ora 22:00, la Baza Sportiva. la un an de la primul nostru Folk You ca echipa, revenim in Vama pentru ceea ce s-ar numi intaiul concert oficial la mal de mare. ne dorim sa va placa si sa ne mai vreti – avem cateva surprize special coapte pentru intalnirea de luni.

actul 2: tabara folk Calafat 2010. acum 4 ani, Festivalul de Muzica Tanara “Prometheus” imi schimba aproape total conceptia despre cum s-ar cuveni sa cant si imi facea cunostinta cu un om extraordinar, a carei prietenie o pretuiesc (poate chiar mai mult decat atunci) si azi – imi doresc din toata inima ca tabara folk de la Calafat sa insemne acelasi lucru pentru Proiectul Tivodar. sigur e ca vor fi cateva zile bune de plaja la mal de Dunare si cantat alaturi de oameni dragi – zile pe care abia le astept.

actul 3: la festival la Targu Jiu. ne vedem sub Coloana Infinitului pentru o ultima serie muzicala, de data aceasta sub semnul competitiei. deja stiu, insa, ca toata lumea va castiga: in muzica sufletului nu exista invingatori sau invinsi. cel mai de seama trofeu, singurul important cu adevarat, e acela de a fi ascultat.

up next – intoarcerea la lumea reala si cantari in Bucuresti si Ploiesti… dar despre toate astea, in episodul urmator.

ne vedem diseara!

cum, nu stiti despre ce anume-i vorba? biiine, atunci am sa va rog sa fiti si voi hoinari muzicali macar pret de un click – la celalat capat sunt toate datele de care aveti nevoie daca v-ar placea sa veniti la unul dintre concertele noastre. noi va asteptam cu drag si va promitem doua seri cu totul speciale.

un weekend cu soare in inima!

muzica a trait mereu in mine. sa pot in fine sa fac ceva ce visam a fost minunat, a fost.. fara cuvinte. 2003 si 2004 au fost doi ani de acumulari brutale si adanci, ani in care incepusem sa ma gasesc, sa ma pun in cuvinte si pe note. intreprinderea era pe atunci stangace si indeajuns de copilareasca, insa am dobandit incet-incet curaj sa raman pe drumul meu si-asa s-a intamplat miracolul primei mele urcari pe scena Folk You. Era chiar anul 1 de festival.  Sfertul de ora petrecut pe scena din spatele hotelului Forum in fata unui public mult mai mic decat  cel din 2009, dar la fel de frumos a aprins in mine un zambet foarte greu de sters. la vremea aceea nu existau prea multe piese proprii, dar dupa august 2005 inspiratia a inceput sa lucreze…

…si asa s-au nascut cateva din piesele pe care uneori le cant si acum: “Acasa”, “Verde”, “N-ai sa vii”. apoi liniste – vreme de cateva luni bune, m-am simtit de parca mi s-ar fi sters din minte orice informatie muzicala. chitara imi statea in maini nefiresc, nu mai gaseam niciun cuvant de spus… intr-un cuvant: dezastru. ma simteam groaznic, intocmai ca si cum mi-ar fi fost rapita si pierduta o parte din mine. dupa cateva luni de stradanii in van, m-am spus ca poate ar fi cazul, totusi, sa renunt – atunci s-a petrecut miracolul.

o tanara si stimabia domnisoara cu care imi petreceam din vreme-n vreme momente agreabile conversational imi trimite o piesa imprimata de un grup numit Urma – piesa se numea “This Time” si a ajuns dupa primele 2 ascultari favorita mea de playlist. urmatoarele pe lista au venit “The Simple Things” si <megahitul> “Buy me with a Coffee”, apoi am cautat flamand albumul intreg. era uimitor cat de bine puteau suna patru romani intr-o inregistrare facuta la Cluj, cat de mult si de adanc puteau transmite.

asta a fost prima lectie data de Mani Gutau si compania: se prea poate sa ai lucruri faine de spus, insa cata vreme nu gasesti cea mai buna cale sa le arati celor din jur, ele vor ramane neauzite, neascultate. tot de la Mani am invatat, la fiecare concert si la fiecare poveste de dupa, cum nu-ti poti refuza instinctul primei rostiri – daca simti ca ai ceva de spus, nu te lasa oprit de nimic.

vreme de doi ani, am ratat doar cateva din concertele echipei care devenise pentru mine un model de profesionalism, forta creativa si interpretativa. imi placea la nebunie libertatea lor de expresie muzicala: niciun concert nu semana cu celalat, insa toate erau explozive, pline de sens si un neprevazut care te facea sa nu-ti doresti sa pleci.  le-am invatat piesele si chiar am facut parte din implinirea unui concert-tribut Urma, in noiembrie 2006.

gasca <fanilor> Urma se coagulase sub umbrela unui forum extrem de activ, din activitatile caruia am facut parte. gasisem un oarecare soi de familie, iar prietenii mei de acolo m-au ajutat fara sa stie, la fel cum insusi Mani si Dan au facut-o: cantand piesele Urma, am simtit din nou lumina. Au “urmat”, firesc, piese originale (“Ceasca de cafea“, pe versurile lui Transp sau “In high places” plus mai multe alte cantece neterminate nici pana azi, pe versurile dragei noastre Antitrust) si in toamna lui 2006, m-am simtit din nou, <oficial>, pe calea cea buna.

cel mai bun dintre produsele lor muzicale, “Trend Off“, a capatat viata cu pretul frangerii temporare a Urmei. am auzit povestile ambelor parti, am judecat cu inima, furios asemeni copilului care-si vrea parintii divortati inapoi impreuna, am asteptat cu sufletul la gura aparitia discului. stimabili cetateni, discul e genial! nu gasesc ceva din Romania care sa se poata compara ca impact, fie ca vorbim de muzica sau de pachetul comercial – poate doar “Mugur de fluier” al Phoenicsilor sa fi reusit pentru mine ceea ce Urma au facut cu ultimul lor album pana azi: mi-au schimbat complet perspectiva muzicala.

intre timp, Urma s-a remodelat iar Dan “Byron” Radu si-a construit un drum propriu, ferm si sigur, alaturi de trupa “Byron” . merg cu inima deschisa si plina la concertele ambelor echipe, de fiecare data primesc o noua lectie despre cum se face treaba fain. cu toate astea, voi spune ca n-am mai simtit niciodata bucuria cristalizata in cea mai pura dintre starile ei – acea bucurie pe care am simtit-o ascultand Urma intr-un concert la Viking.

pentru felul in care mi-au schimbat imaginea despre muzica si ideea unui concert live, pentru faptul ca nu pot lasa o zi sa treaca fara sa cant macar una din piesele lor, pentru ca insusi faptul ca inca mai cant li se datoreaza – pentru toate astea si inca alte o mie de “simple things” nerostite, spun astazi: multumesc, Urma!

prin urmare, se canta pe terasa Irish Pub- The Shamrock. Ceea ce nu v-am spus e un program aproximativ de ostilitati: va asteptam la fata locului oricand doriti sa sositi, dar daca intarziati dincolo de ora 20:00, o faceti pe “proprie raspundere” -  la 8 fix, incepem cantarea. ce-i bine de stiut iarasi este ca, din motive de vecini care au si ei o viata a lor, ne vom conforma legii si vom ispravi cantarea la orele 22:00 – asta insemneaza ca aveti vreme sa veniti si sa cantati cu noi, dar n-o sa va tentam sa lasati deoparte binemeritata odihna dinaintea zilei de luni.

prin urmare, duminica e rost de cantare faina. abia astept sa ne revedem!

Proiectul Tivodar are onoarea de a concerta pentru cei mai tari dintre tinerii viitori avocati ai tarii si profesorii lor sambata, 10 iulie 2010, la pensiunea Bendorf din Sighisoara.

… dar nu foarte departe – mergem doar pe strada Sf. Stefan, in primul dintre Comandantii unde multi dintre voi si-au petrecut seri memorabile. ne vedem pe la 20.30 – 21.00, iar startul cantarii e la 21:30.

abia asteptam!