nu mi-e greu sa vorbesc despre zilele mele cu tine – mai greu mi-e sa tac.
la inceput, povesteam despre tine pios, cu mirare. fiecare privire descoperea ochiului ceva nou, iar gustul acela special al stiintei ca sunt cel dintai care te cunoaste imi sfredelea simturile pana in adancul inimii. ma bucuram ca sunt singurul si [...]

Ploiesti is royalty! – asta pot spune hotarat si apasat dupa seara de duminica: am avut parte de unul dintre cele mai faine momente muzicale de cand exista Proiectul Tivodar.
2 pene de curent mai de graba amuzante decat problematice peste care am trecut cu zambetul pe buze multumita aplauzelor voastre, un salut grabit din masina [...]

iubesc joaca talpilor goale cu nisipul ud mangaiat de valuri. fiecare urma de pas e omul ce as putea fi – mai clara, mai adanca sau abia schitata.  valul esti tu – tot ceea ce “tu” inseamna, cititorule.
ma faci uitat prin simpla ta existenta. iti pot fi indiferent sau ma poti absorbi, provocat si satisfacut [...]

mugurii au crapat. prin aschiile colorate, primavara curge in cascada peste noroiul cararuiei pe care am hotarat sa calc. verde si sanatoasa, iarba creste sabatic din loc in loc, luptand sa stearga amintirea inca vie a frigului.
aud tot soiul de sunete – parca unele din ele n-au brazdat niciodata cerul Insulei. in jurul meu, totul [...]

din timp in timp, umbra coroanei copacului coboara pe pamant, invelindu-l. atingerea ei e rece – placuta, poate, in miezul unei zile de vara dar nu si acum, la rasarit.
din timp in timp, cutez a-mi ridica privirea din ochii tai catre ceasul din perete. n-am simtit niciodata ca el ne masoara o trecere intre granite [...]

frang tacerea pentru a anunta doua momente.
intai de toate, ne vedem duminica la Pariu pe Prietenie (mansarda clubului Mojo, ora 18:00) , unde subsemnatul va citi cateva din filele cartii acestei Insule.

mai apoi, ne vom intalni si la un eveniment foarte drag mie, pe care il anunt aici cu mare bucurie: 24 martie 2010, Urma [...]

a doua zi cu frig. in noapte, cativa fulgi evadati mi-au luminat gandurile. deci se poate… se poate sa scapi din colivie.
pietrele pe care trebuie sa le rostogolesc spre varful muntelui fac parte chiar din trupul meu. uneori, ele nici macar nu au o forma fizica, insa le simt greutatea pe umeri si alerg mai [...]

m-a trezit in mijlocul noptii un strigat frant in doua: auzisem raza de luna rasucind incuietoarea.
linistea mi-a marturisit: s-au terminat toate coliviile din lume – ieri noapte, au folosit-o pe ultima pentru a inchide fulgii de zapada.
de dimineata, am taiat frigul cu trupul meu viu si inca tanar. credeam ca m-am inselat, dar acum vad [...]

pamantul insulei mele e doar o coaja subtire
prin care dragostea ta isi iese din fire
catre un altceva
cu gust de ploaie, lemn verde de brad si cafea
si prind radacini in prezentul cu tine
azi, fara de veste, fara rabdare, fara de trac.
ploua nebun si cu sete iar stelele stau in hamac.

intreaga vointa a miezului fierbinte arde, sfredelind secolele asezate, rabdator, unul peste altul. un varf ascutit de flacara impinge suflul de aer fierbinte care alearga spre suprafata. copacul s-a sfaramat in pamant, iar pamantul a invelit crusta de huma a acelei vremuri doar pana astazi. ceasul se-ntoarce, vremuri se nasc inapoi catre sine, stiind ca [...]