frang tacerea pentru a anunta doua momente.
intai de toate, ne vedem duminica la Pariu pe Prietenie (mansarda clubului Mojo, ora 18:00) , unde subsemnatul va citi cateva din filele cartii acestei Insule.
mai apoi, ne vom intalni si la un eveniment foarte drag mie, pe care il anunt aici cu mare bucurie: 24 martie 2010, Urma [...]
a doua zi cu frig. in noapte, cativa fulgi evadati mi-au luminat gandurile. deci se poate… se poate sa scapi din colivie.
pietrele pe care trebuie sa le rostogolesc spre varful muntelui fac parte chiar din trupul meu. uneori, ele nici macar nu au o forma fizica, insa le simt greutatea pe umeri si alerg mai [...]
Continue reading about Ultima Colivie. iluzia(?) unei insule
m-a trezit in mijlocul noptii un strigat frant in doua: auzisem raza de luna rasucind incuietoarea.
linistea mi-a marturisit: s-au terminat toate coliviile din lume – ieri noapte, au folosit-o pe ultima pentru a inchide fulgii de zapada.
de dimineata, am taiat frigul cu trupul meu viu si inca tanar. credeam ca m-am inselat, dar acum vad [...]
pamantul insulei mele e doar o coaja subtire
prin care dragostea ta isi iese din fire
catre un altceva
cu gust de ploaie, lemn verde de brad si cafea
si prind radacini in prezentul cu tine
azi, fara de veste, fara rabdare, fara de trac.
ploua nebun si cu sete iar stelele stau in hamac.
intreaga vointa a miezului fierbinte arde, sfredelind secolele asezate, rabdator, unul peste altul. un varf ascutit de flacara impinge suflul de aer fierbinte care alearga spre suprafata. copacul s-a sfaramat in pamant, iar pamantul a invelit crusta de huma a acelei vremuri doar pana astazi. ceasul se-ntoarce, vremuri se nasc inapoi catre sine, stiind ca [...]
e mult verde. verdele sta intins peste iarba si frunze, parjolindu-se placid a vara. miros pamantul si il simt sub talpi ca inca o duna de nisip, dizolvandu-se sub atingerea sandalei.
Dumnezeu a mai aruncat un bustean pe foc si s-a dus sa se odihneasca. scursa de pe tample, alunecand moale pe curba gatului inspre valea [...]
Continue reading about scurt tratat despre dilatarea timpului
dragostea lui traia cand agonizant, cand linistit de albastrul ochilor ei. noptile infasurau in matase alba vise caste, patate ocazional de umbra de pacat a unui sarut de indata smuls din carnea visului, cu furie. o dragoste nu se murdareste.
diminetile erau tensionate. se arunca spre statie cu o jumatate de ora inainte, de teama ca [...]
