...on an island » sex,dragoste,trup,foame

iti vorbesc

tivodar — Thu, 22 Jul 2010 06:02:59 +0000

iti vorbesc despre un rau care curge prin tine, limpede si viu, din cap in calcaie. iti vorbesc despre frisoane calde, despre nerabdari si nedumeriri, despre neimpliniri si nenorociri si despre cum inveti sa inoti prin ele pana la malul celalat.

iti vorbesc despre cate-mi lipsesc si cat imi lipsesti, iti vorbesc despre ore mici cat minutele si despre nesfarsita intindere a nisipului prabusindu-se din clepsidra proaspat intoarsa.

iti vorbesc despre cum, descoperindu-mi mai intai dureri nemaivazute si nestiute in inima, gandul de tine ma vindeca mai apoi fara zabava.

iti vorbesc despre cum nici macar n-ar trebui sa-ti mai vorbesc despre toate astea, fiindca fiecare din clipele mele langa tine o spune deja, fara cuvinte, mai bine decat orice rostire.

iti vorbesc despre dragoste.

dragoste. circul oglinzilor

tivodar — Fri, 25 Jun 2010 07:09:34 +0000

ce sunt eu daca nu oglinda care sa te ajute sa te privesti mai bine?

…………..

am intrat impreuna in labirintul de oglinzi al balciului. la inceput a fost distractiv – unele imagini te aratau slaba cat paiul, altele te framantau intr-o forma rotunda si imensa. copilul din tine zambea.
dupa aceea, pasii ne-au purtat mai adanc. lumina s-a ascuns din ce in ce mai mult in spatele zidurilor si atunci s-a intamplat: te-ai privit, speriata, dar imaginea ta zambea larg, crud, sincer. in oglinda de alaturi, o alta plangea cu sughituri iar in cea de-a treia, ochii tai erau goi si reci. ai ramas locului, tremurand – dominoul de sticla isi incepuse prabusirea, spiraland spre inima cu un urlet ascutit. te pierdeai.
atunci m-am asezat in fata ta si ti-am prins capul intre maini, intorcandu-ti ochii spre mine. priveste aici, priveste in mine. priveste-te asa cum esti, caci esti in multe feluri si toate sunt neasemuit de frumoase. intr-o vreme a imaginilor sparte, a zilelor fara lumina, ce-ti sunt eu daca nu oglinda cea mai curata?

exista…

tivodar — Thu, 17 Jun 2010 07:03:15 +0000

… o tesatura stransa de vene si artere inchipuind portativul in care notele muzicale cu chip de broboane de sange si-au gasit casa. exista un trup.
adanc si precis picurat in mijlocul vartejului, cade pulsatia ritmica a cordului si toate dobandesc un sens, toate se leaga. exista viata.
taieturile luneca adanc, in acelasi timp spre stanga si dreapta, dezvelind o durere surda si directa. prin rana desfacandu-se, temator, incep sa curga incet-incet culori. exista lumina.
urmeaza un vartej in cadere si bratele deschise jupoaie aerul, in cautarea punctului de franare. te pierzi fara sa stii incotro aluneci. pe buze e gust pur de teama… si-apoi lumina mangaie o alta umbra, langa tine. caderea devine plutire intr-o mare adanca de zbucium placut. foamea creste. exista dragoste.
cazi in picioare. in fata oglinzii senine, lumina dezvaluie doua maini strangandu-se si un maine nemaivazut in lumea aceasta. exista bucurie. exista speranta. traiesc inca o zi langa tine.

dragoste. miezul de noapte arzand

tivodar — Tue, 15 Jun 2010 07:01:38 +0000

foame de aer, foame de racoare, foame de trupul tau – tot soiul de pofte-mi strabat carnea topindu-se sub arsita lunara. nici macar miezul de noapte nu poate stinge moartea tacuta a boabelor de sudoare. privesc ceasul, aiurand, pierdut intre ganduri: curand si sangele va incepe sa fiarba.
orele pocnesc, una dupa alta, in soba aprinsa cu mult prea mult inainte de vreme. in visul meu, iti framant inca lutul carnii tinere cu aceeasi foame. tacut, chem in gand o ploaie blanda si deasa in mijlocul careia sa te-arunc pe spate, in vreme ce cobor cu buzele dincolo de pantec.
vreau sa-ti simt gustul de cireasa coapta, vreau sa raman adanc in tine ore in sir. nu mai vreau sa-mi simt pielea ca pe o granita din sarma ghimpata – trupurile noastre ar trebui sa sa coaca unul de la imbratisarea de flacara a celuilalt.
fitilul noptii arde aproape de capat.

jar

tivodar — Wed, 09 Jun 2010 06:44:14 +0000

imi inchipui ca felul in care tai aerul lichefiat de flacara seamana, cumva, in ochii lui Dumnezeu cu felul in care aluneca pestele in ocean.
fiindca esti curajoasa, vei pasi pe carbuni, intre orele stranse sub cearcane. mai lipsesc doar cateva minute pana cand ma voi hotari sa-ti urmez exemplul, lasandu-ma mangaiat, lovit, ars. vom imparti ranile crude inca, scrijelind pe raboj inca o linie in dreptul lucrurilor care ne unesc. va fi ca la inceput.
nici nu ne-am incins bine inca. soarele flamand sa straluceasca biciuie norii de-o parte si de alta iar, in vremea asta, limbile ceasului alearga, straduindu-se sa aduca racoarea. in colturi opuse de canapea, ne bem cafeaua de dimineata fiarta pe jar.

dragoste. copacul-oglinda

tivodar — Tue, 04 May 2010 07:58:18 +0000

nu putem sa obosim. n-avem voie sa pierdem ritmul batailor inimii, n-avem voie sa-l inlocuim cu zvacnirea metalica a casei de marcat deschizandu-se.

tot mai multi copaci se prabusesc sub secure. in curand, daca nu ne pazim, vom ajunge sa ardem ultimul lemn. dupa aceea, urmeaza frigul de care nicio punga cu arginti nu ne poate pazi.

taisul amneziei ne arde mai tare ca oricand. adevarat iti spun: n-avem voie sa uitam cine suntem si de ce suntem pentru ca focul fara de trup din trupurile noastre trebuie sa ramana viu pana la sfarsitul vremurilor.

darul corzilor mute

tivodar — Wed, 28 Apr 2010 07:08:52 +0000

vremuri trec peste mine apasand precum copitele manzului calca pamantul. respir cu nesat si traiesc aiurand. azi vreau a-ti vorbi fara sa las sa te-ajunga din urma cuvantul.

jupoi printre dinti rostirea de vorba, sa-ti rup un pumn de taceri si-un ocean de lumina. “acasa” e doar un cuvant, dar il spui cu fiece fibra din trup. il primesc cu uimire si sfiiciune ca pe o lacrima, ca pe o rugaciune.

vineri. secunda cea fara de prihana

tivodar — Fri, 16 Apr 2010 07:41:01 +0000

ma simt prizonier al unui somn etern din care ma trezesc, vremelnic, pentru cate o portie de realitate cu miros de cafea amara. simt orele tarandu-se peste mine si fiecare atingere ma arde – e ca si cum m-as aventura sa dau pe gat un lichid prea fierbinte.

fiecare din zilele ce-au fost s-a facut o geana si-mi atarna greu, prinsa de pleoapa. astazi ar trebui sa se termine totul. astazi ar trebui sa vina linistea, ar trebui sa aflu raspunsul pentru toate intrebarile. foile calendarului se rup de la sine, dezvaluind trupul gol al secundei ce se pregateste sa ma cuprinda. voi face dragoste cu ea cuminte si mut, ca si cum ne-am simti prima oara.

astazi, la capatul orelor, vreau sa vina odihna si sa-mi astampar setea.

cafea, miercuri

tivodar — Wed, 14 Apr 2010 06:53:09 +0000

sunt cateva nopti de cand ratacesc, aiurea, printr-un pustiu cu copaci verzi si iarba inalta. cand ma trezesc la realitatea lumii in care ninge moale si placut, simt pe buze gustul poftei care ma haituise – semn ca setea traieste. mi-e greu sa mai gasesc odihna si putinele clipe de ragaz ma trimit cu gandul tot catre paradisul in care muscaturi fierbinti si adanci ne tulbura pulsul.

ca in oglinda, izvorul e un alt fel de cer – poate de aceea n-am cutezat pana azi sa-i tulbur linistea cu palmele stranse caus. sunt semne ca astazi setea imi va fi astamparata. te-am visat coborand spre mine intr-o cadere abrupta si sigura. cand am cutezat a deschide iarasi ochii, erai lipita de mine iar setea disparuse.

atunci ne-am vazut: stateam unul langa altul, doua fructe coapte frematand la visul aceleiasi radacini, pe pamantul de la umbra copacului ce ne nascuse.

dragoste. martea cu pofte

tivodar — Tue, 13 Apr 2010 06:49:57 +0000

marul ar putea fi o sfera.

in mijlocul fructului, adanc ascunse in samburii maronii, mustesc radacini inca nenascute. e un razboi al poftelor: tu ai chef sa-ti deschizi buzele peste rosul aprins al carnii dulcege iar, de cealalta parte, carnea fructului tremura, dorindu-si sa nasca o viata.

ma amuza sa te privesc. m-as pravali asupra ta si te-as musca flamand, insa acum e mai placut sa raman departe. trupul tau miroase a verde viu si daca ai vrea, ai putea fi o sfera. m-as face bucuros sambure pentru tine.