avem putine ore. clepsidra nou-nascutului anotimp ne zambeste, sireata, incepandu-si curgerea inca o data. a mai apus o vara, dar noi traim cu gandul ca zilele sunt lungi iar timpul nu ne e masurat.
as vrea sa ma cunosc pe mine, cel ce voi fi asfintit, caci am visat nori aramii de toamna si tample albe [...]

exista lumina.
poate ca ochii mei, acoperiti de ochelarii de cal atat de la moda astazi, nu o pot percepe cu adevarat, dar sunt gata sa marturisesc: cu ochii inimii am vazut, exista lumina.
exista pamant.
poate ca in jurul meu nimanui nu pare sa-i mai pese de muntii inalti si curati cand in joc e mult, foarte [...]

imi lipseste straiul potrivit ca sa-ti stau in cale, cantece drag.
te cunosc – imi esti aproape, iti simt rasuflarea racorindu-mi tamplele. imi dai tarcoale precum ceata imbratiseaza varful de munte.
se lasa racoarea. voi intinde mana spre cerul plumburiu, de unde norii se pravalesc spre pamant in spirale blande. in palma voi strange lumina destula sa [...]

te irita politicienii care-ti conduc tara?
schimba macar asternuturile.
Romania. Cum iti asterni, asa dormi.

voi ati ramas prada unui timp batran.
peste pamantul acesta a plouat cu uitare. toate usile s-au deschis, oamenii au iesit in strada dansand, bucurosi ca ploaia le spala inimile pline de griji. ploua infernal, era bine.
dupa aceea, nimeni n-a mai stiut cat de bine fusese, fiindca nimeni nu mai tinea minte. “azi” dupa “azi”, zilele [...]

revelatia zilei de ieri, care m-a urmarit peste noapte pana acum, cand hotarasc ca n-o mai pot tine doar pentru mine. e cantecul perfect pentru zilele dulci-amare prin care trecem, e cantecul meu asa cum simt si traiesc astazi.
p.s.: multumesc, Edy.

am chemat nori sa devoreze cerul albastru si soarele arzator. am chemat nesomnul peste orele noptilor mele. am primit neliniste peste orele zilelor mele petrecute departe de casa si am dat peste cap, dintr-o sorbire, frica de ce va veni.
prietena mea invizibila e neincrederea, m-ai hotarat sa-i gasesc acea mare dragoste care sa ma schimbe. [...]

tine-ma de mana, uita-ma.
ma vei afla acelasi, mereu altul, in spatele zambetului decolorat de atata amintire. inghetat in mijloc, ard inspre margini precum o piatra de stea rostogolindu-se spre Pamant. mi-e sete.
in fiecare noapte, ne despartim prieteni de lumea asta. mi-aduc aminte de un timp in care vremea somnului imi era singura liniste – oare [...]

tu n-ai sa spui nimic.
ii vei lasa pe toti cei de deasupra ta sa te biciuie, sa te scuipe, sa te murdareasca in noroiul lor fara sa ii mustri, fara sa te zbati.
vei pastra tacere asupra durerilor tale si vei rade zgomotos, dispretuind durerile altora. vei da paginile mai departe fara sa le citesti, vei [...]

firele nevazute ce leaga abstractul de concret patrund uneori in vietile noastre, punandu-ne piedica intocmai cand suntem mai putin pregatiti sa facem fata caderii. o stii bine, caci ai trait-o: spaima din timpul prabusirii iti inghite intreaga inima.
desigur exagerez, insa scopul este unul didactic, intocmai cum ar fi trebuit sa fie tabara folk Calafat 2010. [...]