ultimii ani mi-au adus, muzical vorbind, destula bucurie dar si multe amaraciuni. intre timp, am invatat sa nu ma mai tem de ceea ce sunt sau de ce as putea deveni. intre timp, am inceput sa inteleg cu adevarat ce inseamna sa te presari in cuvinte si note muzicale: e mai greu decat am crezut, dar e indescriptibil de frumos. intre timp, am descoperit cat de importanta este prietenia, sinceritatea si hotararea in stabilitatea unei echipe muzicale.

promisesem pentru luna martie un concert cu totul special – iata ca astazi vine si momentul sa il anunt. joi, 25 martie, va astept in Iron City, alaturi de Alex Nichita si Aurica pentru un concert cu multe piese PT, mai vechi si mai noi.

autobuzele mergeau cu spatele, iar copiii isi ridicau in fiecare dupa-amiaza, cu zambetul pe buze, parintii de la gradinita. ciocolata avea gust de apa sarata iar norii erau din piure de cartofi. strada era lunga ca o zi de post si parul ei flutura in vant, drept steag, in balconul din casa de vis-a-vis de primarie.

in orasul ei, a iubi era oarecum diferit, caci in orasul ei nici macar eu nu mai puteam fi acelasi in fiecare secunda. intai de toate, faptul de a nu mai sti unde te afli te descumpaneste – asa m-am simtit si eu in acea dimineata. apoi am aflat ca sunt in orasul ei iar orasul ei a devenit si al meu.

va povestesc despre asta fiindca vreau sa va invit la sarbatoarea orasului.

Duminica dupaamiaza, ne vedem la Bocancul Literar. Proiectul Tivodar va canta cateva piese cu gandul la marele Nichita, a carui zi de nastere (31 martie) o vom “serba”… impreuna.

cand ii deschid, visul continua. nimic rau in asta:  il traiesc fugarind cu bratele, flamand, capetele perdelei din panza de ninsoare ce imi acopera orizontul.

frigul ma tine treaz si sarutul lui imi aminteste ca somnul a devenit de ceva vreme doar prilej de odihna. pentru sperante implinite, e de ajuns sa privesc mai atent lumina zilei.

ma joc cu degetele peste pamantul inghetat. e cafeaua mea din zori – fara cofeina, dar suficient de puternica sa-mi aminteasca de faptul ca sunt viu si am datoria de a-mi urma sangele de la izvoare spre varsare.

muzica rasaritului de soare e ritmul batailor de inima. fiecare din ultimele dimineti imi aduce spre cord lumina flacarii in care intru curajos si inconstient, stiind ca nimic nu ma poate frange.

curgerea ni se imparte intre tot soiul de borne. pe unele le simtim adanc, pe altele le intuim – exista insa si salturi pe care le intelegem abia cand aerul ne mangaie tamplele. asa a fost atunci, la sfarsitul unei seri in care am intins, impreuna, la uscat pe portativ ganduri vechi, nedumeriri de copil, ultima speranta a inimii obosite.

inca un pas – ziua de maine – si va fi cea mai lunga calatorie pe care o fac. imi doresc sa ramana asa, pana la sfarsitul vremurilor.

de doua ori pe luna, indraznesc sa-mi dau frau liber viciului de a paria. de doua ori pe luna, pariez pe prietenie intr-un club bucurestean unde serile nu sunt niciodata la fel. se citeste poezie si proza, se pun in scena mici momente de teatru, se improvizeaza epigrame, se canta folk si nu numai. evenimentele Pariu pe Prietenie sunt intamplari in care artistii renunta pentru o seara la staiful concertului organizat, oferind ceea ce au mai bun fara pretentia altei remuneratii decat aplauzele de final.

la finalul serilor de duminica, publicul pleaca, uneori, avand alaturi prieteni noi, necunoscuti poate pana la Pariu pe Prietenie. la finalul serilor de duminica, scriitori, actori sau oameni de muzica intra in sufletele privitorilor, care pot sau nu alege sa-i urmeze la evenimente organizate oficial.

cantand gratuit, artistul castiga de multe ori mai mult decat la un concert sold out – evenimentele Pariu pe Prietenie sunt intamplari care te imbogatesc atat uman cat si artistic, fie ca esti partener, participant sau doar faci parte din public. cantecul si versul sunt daruri oferite de buna voie de catre artist, nu smulse cu de-a sila unui tert organizator de evenimente.

vremurile ne forteaza sa traim cu perfuzie de nepasare si tot mai multe din zilele ce-au fost anunta ca doza trebuie sa creasca. in aceste vremuri, ma bucur sa pot fi considerat, alaturi de Proiectul Tivodar, partener al Pariului pe Prietenie. ne vedem duminica, la o editie unde voi citi cateva din filele acestei Insule… gratuit.