am atipit cu capul pe manerul canapelei. miroase a cafea si frigul diminetii necheaza la geam, asteptandu-si domesticirea.
in visul meu din pergament, oameni traiesc cu capul pe umeri si inima la vedere. in visul meu, imbatranim precum o lumanare, in flacari de la un capat la celalalt. in visul meu, fiecare intrare intr-un parc are [...]
apropierea noastra se hraneste cu adulter: fara pic de indoiala pasul urma iti inseala cu o piatra oarecare si eu calc acelasi drum catre tine,iubito.
as vrea sa ne desprindem de pamant: dragostea noastra merita zborul departe de drumuri trasate.
fiindca vrei intr-adevar sa ma stii, am sa umplu platosa alba cu niste cuvinte din desaga pe care o am mereu la indemana, pentru cazul in care ar trebui sa vorbesc despre mine.
o lume intreaga moare si se naste in spatiul dintre caderea si ridicarea unei pleoape. aceeasi lume, aceleasi greseli, aceeasi istorie.
oamenii ma [...]
