pamant cat vezi cu ochii, marginit de granite verzi, vii si inalte. praf, grabindu-se la fiecare pas asternut sa zboare spre cerul albastru-crud. pietre, fie ele ascutite ori rotunde, trezindu-mi din vreme-n vreme talpile obosite.
uneori, ma simt ca si cum intregul sistem automat al mersului inainte s-a decuplat iar fiece pas inseamna un efort voluntar, [...]

nu mi-e greu sa vorbesc despre zilele mele cu tine – mai greu mi-e sa tac.
la inceput, povesteam despre tine pios, cu mirare. fiecare privire descoperea ochiului ceva nou, iar gustul acela special al stiintei ca sunt cel dintai care te cunoaste imi sfredelea simturile pana in adancul inimii. ma bucuram ca sunt singurul si [...]

avem vreme sa simtim.
ai lumina in ochi si sange in inima, zambetul tau alunga norii furiosi. esti tanara, esti frumoasa, esti vie.
carnea tanara se incordeaza, tasnind ca glontul prin teava pustii. sarim impreuna peste obstacole, sfaramam impreuna ziduri. nimic nu-i prea departe, stelele se spala in cerul din palmele mainilor noastre impreunate. sa nu mai [...]

eu cred ca tara mea e pamantul din carnea caruia am prins viata si inima care bate pentru noi toti.
eu cred ca tara ta e un urias “acasa” in care-ti vine sa te lafai, eu cred ca tara ta e spatiul unde sa-ti doresti casa dragostei implinite.
eu cred ca tara noastra este scutul care ne [...]

sa fii om mare e o povara grea, o suferinta care te-ndreapta ades catre moarte.
aveam nevoie de o franghie din care sa-mi ridic scara spre luna noua. uitandu-ma-n jur, nimic n-a parut mai firesc decat sa prind un pumn de raze de soare si sa m-apuc, vitejeste, a impleti.
n-apucasem sa duc la sfarsit sprijinul primilor [...]

fara rostiri,
fara tacere.
fara de frica,
fara de drum.
fara mirare,
fara scapare.
fara de flacara,
fara de fum.
toate lipsesc si toate-s aievea,
toate sunt rupte si toate intregi.
toate-s aproape sa fie departe.
ramai. sa fie lumina
fara furtuni stingand din taciuni,
fara cutit care sa ne imparta.
fara de frangere,
fara de plangere,
ziua ce vine-i cu ceruri senine.

sorb pe nerasuflate cafeaua de dimineata. kerosenul primelor mele ore din zi e amar si cu un strop de lapte, insa daca ma-ntrebi de-mi place am sa-ti raspund ca nici nu mai stiu. parca s-au scurs secole de la ultima cafea de care m-am bucurat pana la ultimul strop. sunt omul vremurilor de astazi: cu [...]

nimic mai frumos decat echilibrul deasupra golului dintre stanci pe care-l stiu atat de bine – impins de apasari ritmice, uniciclul aluneca, sigur, pe cablul metalic dintre granite.
in fiecare zi fac alt antrenament si nu pot decat sa sper ca ancora o sa tina inca o data. astazi, jonglez cu zilele saptamanii trecute. maine, mi-am [...]

marul ar putea fi o sfera.
in mijlocul fructului, adanc ascunse in samburii maronii, mustesc radacini inca nenascute. e un razboi al poftelor: tu ai chef sa-ti deschizi buzele peste rosul aprins al carnii dulcege iar, de cealalta parte, carnea fructului tremura, dorindu-si sa nasca o viata.
ma amuza sa te privesc. m-as pravali asupra ta si [...]

n-am sa pretind ca-ti usurez calea spre mine. n-au fost niciodata drumuri usoare pe pamantul din care vin si-n care ma voi duce – pot continua a-ti povesti, insa, despre carari ce merita parcurse.
pamantul e viu – la fel si trupul si inima mea. izbucnind spre cer, mugurii crengilor aleg in fiecare primavara alt drum [...]