prin crapaturile portativului, notele curg topindu-se intr-o oglinda. nu trece clipa fara sa ma oglindesc in ea – sunt cea mai egoista fiinta din lume. regret ca nu stiu a picta decat in sunete – pot insa a oferi un autoportret demn si conturat in tuse sigure. this is it: my selfcentered ghost.
[...]
in fiecare dimineata, pulsul orasului musca din carne. ma hranesc cu strazile lui, venele sunt drumuri pentru pasii trecatorilor iar dragostea mea sta ascunsa la adapostul inimii verzi tot mai adanc scrijelite de fierastraie.
il simt aproape, uneori as vrea sa-l uit, sa ma pierd de mizerie si beton. in fiecare dimineata, insa, o iau de [...]
Proiectul a crescut foarte frumos si foarte repede. am gasit un “acasa” muzical de care aveam nevoie, un coleg extraordinar de priceput si inimos langa care imi pot elibera nebuniile. va urma un 2010 intens si interesant, cu muuulte surprize
pana atunci, insa, Proiectul Tivodar ia o binemeritata vacanta. va lasam cu cadoul nostru [...]
.
.
.
a fost tare frumos acolo sus. le multumim celor de la Jurnalul National pentru ca ne-au invitat, celor de la ForeverFolk, FolkBlog si FolkFrate pentru incurajari si sustinere.
De asemeni, nu putem uita sa multumim celor de la Radio3net pentru ca, in conformitate cu lista video publicata de dumnealor, nici noi nici Narcisa Suciu nu am [...]
Continue reading about vama Vamii sau cum si ce am cantat la Folk You
as minti daca as spune ca stiu cum au aparut cantecele. parte dintre ele traiau deja in mine din toamna anului trecut. parte s-au nascut acum, completand spatiul gol si redandu-mi chitara, visele, umbra pierduta in temeri si slabiciuni.
nu sunt cantece vesele, nu sunt inregistrate intr-un studio. sunt parti din mine nascute intr-un “acasa” nou [...]
piesa numarul opt, inexistanta in planurile “discului” asa cum suna el initial. e despre cum inima incepe sa bata tocmai cand te astepti mai putin, despre drumul spre Dincolo si despre cum nimic nu se termina atunci cand se termina.
stefan tivodar – ultima poveste
piesa sapte. ar trebui sa se termine, pentru ca vine o zi cand buletinul nu se mai schimba iar anii si tamplele albesc.
stefan tivodar – ipotetica
piesa numarul sase, crescuta intr-o singura suflare din samanta unei secunde cat fiecare zi: secunda indragostita. nu sunt departe, nici macar nu-s plecat.
stefan tivodar – drumuri
piesa cinci – un exercitiu de sinceritate pentru vremurile in care totul era prea mult si prea putin totodata.
stefan tivodar – frica
cantecul patru, o poveste nascuta din ea insasi, intocmai cum lumea s-a nascut din oul lui Prajapati. cand iubesti, nu e mereu nevoie de cuvinte.
stefan tivodar – dansul perfect
