a doua zi cu frig. in noapte, cativa fulgi evadati mi-au luminat gandurile. deci se poate… se poate sa scapi din colivie.
pietrele pe care trebuie sa le rostogolesc spre varful muntelui fac parte chiar din trupul meu. uneori, ele nici macar nu au o forma fizica, insa le simt greutatea pe umeri si alerg mai [...]
Continue reading about Ultima Colivie. iluzia(?) unei insule
m-a trezit in mijlocul noptii un strigat frant in doua: auzisem raza de luna rasucind incuietoarea.
linistea mi-a marturisit: s-au terminat toate coliviile din lume – ieri noapte, au folosit-o pe ultima pentru a inchide fulgii de zapada.
de dimineata, am taiat frigul cu trupul meu viu si inca tanar. credeam ca m-am inselat, dar acum vad [...]
pamantul insulei mele e doar o coaja subtire
prin care dragostea ta isi iese din fire
catre un altceva
cu gust de ploaie, lemn verde de brad si cafea
si prind radacini in prezentul cu tine
azi, fara de veste, fara rabdare, fara de trac.
ploua nebun si cu sete iar stelele stau in hamac.
apele sarate ce inconjoara Insula se zbat neregulat. cateodata violent, alte ori abia simtit, intinderile albastre valuresc spre plaja rosietica ori spre zidul inalt de stanca, purtand cu ele sperante aruncate cu sute de ani inainte de navigatori ce n-au mai apucat sa-si ancoreze corabiile. “pamant!” striga fiecare val, sfasaiat de constiinta propriei morti, dar [...]
pamantul e incapatanat si rezistent, opunandu-se degetelor care il patrund ritmic. carnea musca din materie, aruncand-o laturi si scobind in crusta planetei o rana sangerand fara rosu, la fel cum trenul unei alegeri musca din suflet. ai sa te ascunzi. din nou. ai sa te ascunzi pentru ca lumina te sperie si pentru ca oamenii [...]
terra nova, aceasta insula. ma intreb cum ar arata daca fiintele pe doua picioare ar descoperi-o si si-ar subjuga-o. ma intreb cate dintre trupurile Copacului ar rezista..si mai ales care din ele…ma intreb daca s-ar afla cauza stiintifica a focurilor ce sfintesc insula in fiece noapte si ma intreb si daca nu cumva s-ar gasi [...]
fara rauri, insula ar putea parea stearpa. intr-adevar, toata imensa intindere de uscat nu este patrunsa de niciun canal acvatic. setea mana mereu locuitorii insulei spre plaja aurie si miraculoasa – iata si motivul pentru care nisipul plajei are o culoare rosietica. setea mana deopotriva spre apa vanatul si vanatorul. se varsa mult sange pe [...]
plaja e deschisa. valurile ating nisipul cand calm si moale, cand salbatic si violent, parca vrand sa il smulga siesi. intinderea albastra, totodata sarata si dulce, a oceanului ce inconjoara insula e singura sursa de apa pentru cei care strabat dintr-o parte in alta pamantul roditor in mii de feluri.
pradatorii stiu ca aici se afla [...]
n-am timp sa-mi masor trecerile in mine. trupul imi schimba sufletul si inima imi stapaneste tremorul carnii intr-un joc fara granite si fara sfarsit din care nu-mi poti castiga decat slabiciunile.
destula forta zace in gaoacea asta cu chip de lut, dar ea nu-ti apartine fiindca nu-mi apartine mie intai s-o dau cui doresc. o simt..ma [...]
exista un singur loc de care toti se tem: craterul. intreaga insula e un teren imens de vanatoare, dar craterul este ceea ce se poate numi “taram sfant”: rareori vietatile insulei se aventureaza acolo. vanatul haituit gaseste in cicatricea obrazului insulei singura scapare de pradatori, care se opresc simtind apropierea de acel loc. pana si [...]
